foșnire

română

Etimologie

Din a foșni.

Pronunție

  • AFI: /foʃ'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
foșnire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ foșnire foșniri
Articulat foșnirea foșnirile
Genitiv-Dativ foșnirii foșnirilor
Vocativ foșnire foșnirilor
  1. acțiunea de a foșni și rezultatul ei; foșnitură, foșnit, foșnet.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.