fluctua

română

Etimologie

Din franceză fluctuer < latină fluctuare.

Pronunție

  • AFI: /fluk.tuˈa/


Verb


Conjugarea verbului
fluctua
Infinitiv a fluctua
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 fluctuez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să fluctueze
Participiu fluctuat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a fi schimbător; a oscila, a varia.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.