flocăi

română

Etimologie

Din floc + sufixul -ăi.

Pronunție

  • AFI: /flo.kə'i/


Verb


Conjugarea verbului
flocăi
Infinitiv a flocăi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 flocăiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să flocăiască
Participiu flocăit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a smulge părul de pe animale vii; a jumuli penele, fulgii păsărilor vii; (fig.) a bate zdravăn, a părui.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.