flintuliță

română

Etimologie

Din flintă + sufixul -uliță.

Pronunție

  • AFI: /flin.tu'li.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
flintuliță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ flintuliță flintulițe
Articulat flintulița flintulițele
Genitiv-Dativ flintuliței flintulițelor
Vocativ flintuliță flintulițelor
  1. (pop.) diminutiv al lui flintă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.