flămânzică
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /flə.mɨn'zi.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului flămânzică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | flămânzică | flămânzele |
| Articulat | flămânzica | flămânzelele |
| Genitiv-Dativ | flămânzelei | flămânzelelor |
| Vocativ | flămânzică | flămânzelelor |
- (bot.) (Draba nemorosa) plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina și frunzele păroase și cu florile galbene.
Cuvinte apropiate
- flămând
- flămânjos
- flămânjune
- flămânzare
- flămânzenie
- flămânzi
- flămânzilă
- flămânzire
- flămânzit
Traduceri
plantă; floare
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.