flétrir

franceză

(français)

Etimologie

  1. Din franceza veche flaistre < latină flaccidus.
  2. Din franceza veche flatir < limba francă *flatjan.

Pronunție

  • AFI: /flet.ʁiʁ/


Verb

  1. a veșteji, a ofili
  2. a însemna, a înfiera, a marca

Cuvinte derivate

  • flétrissure
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.