feștelitor

română

Etimologie

Din a feșteli + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /feʃ.te.li'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
feștelitor
Singular Plural
Masculin feștelitor feștelitori
Feminin feștelitoare feștelitoare
Neutru feștelitor feștelitoare
  1. (reg.; peior.) care scrie urât sau prost, care mâzgălește.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
feștelitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ feștelitor feștelitori
Articulat feștelitorul feștelitorii
Genitiv-Dativ feștelitorului feștelitorilor
Vocativ feștelitorule feștelitorilor
  1. (reg.; peior.) persoană care scrie urât sau prost, care mâzgălește.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.