fanaragiu

română

Etimologie

Din turcă fenarği.

Pronunție

  • AFI: /fa.na.raˈʤiw/


Substantiv


Declinarea substantivului
fanaragiu
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fanaragiu fanaragii
Articulat fanaragiul fanaragiii
Genitiv-Dativ fanaragiului fanaragiilor
Vocativ fanaragiule fanaragiilor
  1. (înv.) persoană care aprindea și stingea felinarele de pe străzi; lampagiu.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.