fărâmiță

română

Etimologie

Din fărâmă + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /fə.rɨ'mi.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
fărâmiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fărâmiță fărâmițe
Articulat fărâmița fărâmițele
Genitiv-Dativ fărâmiței fărâmițelor
Vocativ fărâmiță fărâmițelor
  1. diminutiv al lui fărâmă; fărâmică.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.