fâțâială

română

Etimologie

Din a fâțâi + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /fɨ.ʦɨˈja.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
fâțâială
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fâțâială fâțâieli
Articulat fâțâiala fâțâielile
Genitiv-Dativ fâțâielii fâțâielilor
Vocativ fâțâială fâțâielilor
  1. faptul de a (se) fâțâi; umblet fără rost, agitat, dintr-un loc într-altul; fâțâit.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.