expedient

română

Etimologie

Din franceză expédient.

Pronunție

  • AFI: /eks.pe.di'ent/


Substantiv


Declinarea substantivului
expedient
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ expedient expediente
Articulat expedientul expedientele
Genitiv-Dativ expedientului expedientelor
Vocativ expedientule expedientelor
  1. mijloc ingenios cu ajutorul căruia se poate face față unei situații grele; (p.ext.) mijloc improvizat, adesea ilicit, prin care se procură bani.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.