exhaustiv

română

Etimologie

Din franceză exhaustif.

Pronunție

  • (silabație morfematică) AFI: /eks.ha.us'tiv/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
exhaustiv
Singular Plural
Masculin exhaustiv exhaustivi
Feminin exhaustivă exhaustive
Neutru exhaustiv exhaustive
  1. (livr.) care epuizează un subiect; complet, în întregime.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.