excoria

română

Etimologie

Din franceză excorier < latină excoriare.

Pronunție

  • AFI: /eks.ko.ri'a/


Verb


Conjugarea verbului
(se) excoria
Infinitiv a (se) excoria
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 '
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) excorieze
Participiu excoriat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) (despre piele) a (se) jupui ușor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.