excepta

română

Etimologie

Din franceză excepter.

Pronunție

  • AFI: /eks.ʧepˈta/


Verb


Conjugarea verbului
excepta
Infinitiv a excepta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 exceptez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să excepteze
Participiu exceptat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.