emascula

română

Etimologie

Din franceză émasculer.

Pronunție

  • AFI: /e.mas.ku'la/


Verb


Conjugarea verbului
emascula
Infinitiv a emascula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 emasculez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să emasculeze
Participiu emasculat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (rar) a castra.
  2. (v.tranz. și refl.) a face sau a deveni impotent.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.