dogi

română

Etimologie

Din doagă.

Pronunție

  • AFI: /do'ʤi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) dogi
Infinitiv a (se) dogi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) dogesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) dogească
Participiu dogit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) (despre butoaie, putini etc.) a avea doagele desfăcute, depărtate una de alta, rupte.
    Uscăciunea dogește butoaiele.
  2. (v.refl.) (fig.) (despre voce) a suna răgușit.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.