disociere
română
Etimologie
Din a disocia.
Pronunție
- AFI: /di.so.ʧiˈe.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului disociere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | disociere | disocieri |
| Articulat | disocierea | disocierile |
| Genitiv-Dativ | disocierii | disocierilor |
| Vocativ | disociere | disocierilor |
- acțiunea de a (se) disocia și rezultatul ei; disociație.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.