disgruntlement

engleză

(English)

Etimologie

Compus din disgruntled + sufixul -ment.

Pronunție

  • AFI: /dɪs'grʌntlmənt/


Substantiv

disgruntlement, (nenumărabil)

  1. supărare, îmbufnare, bosumflare

Sinonime

Cuvinte apropiate

  • disgruntle
  • disgruntled

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.