disfagie
română
Etimologie
Din franceză dysphagie
Pronunție
- AFI: /dis.fa'ʤi.je/
Substantiv
| Declinarea substantivului disfagie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | disfagie | disfagii |
| Articulat | disfagia | disfagiile |
| Genitiv-Dativ | disfagiei | disfagiilor |
| Vocativ | disfagio | disfagiilor |
- tulburarea deglutiției survenită ca urmare a unor patologii ORL, digestive sau neurologice.
Traduceri
tulburare
|
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.