discredita
română
Etimologie
Din franceză discréditer. Confer italiană discreditare.
Pronunție
- AFI: /dis.kre.di'ta/
Verb
| Conjugarea verbului (se) discredita | |
| Infinitiv | a (se) discredita |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) discreditez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) discrediteze |
| Participiu | discreditat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a face să-și piardă sau a-și pierde creditul, considerația, încrederea altora; a (se) compromite.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.