dicteu
română
Etimologie
Din franceză dictée.
Pronunție
- AFI: /dikˈtew/
Substantiv
| Declinarea substantivului dicteu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dicteu | dicteuri |
| Articulat | dicteul | dicteurile |
| Genitiv-Dativ | dicteului | dicteurilor |
| Vocativ | dicteule | dicteurilor |
- (rar) dictare.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.