dezlegător

română

Etimologie

Din a dezlega + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /dez.le.gə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
dezlegător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dezlegător dezlegători
Articulat dezlegătorul dezlegătorii
Genitiv-Dativ dezlegătorului dezlegătorilor
Vocativ dezlegătorule dezlegătorilor
  1. persoană care dezleagă (în mod sistematic) probleme, jocuri, enigme etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.