dezeșua

română

Etimologie

Din franceză déséschouer.

Pronunție

  • AFI: /de.ze.ʃuˈa/


Verb


Conjugarea verbului
dezeșua
Infinitiv a dezeșua
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 dezeșuez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să dezeșueze
Participiu dezeșuat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a repune în stare de plutire o navă eșuată.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.