detriment

română

Etimologie

Din franceză détriment < latină detrimentum.

Pronunție

  • AFI: /de.triˈment/


Substantiv


Declinarea substantivului
detriment
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ detriment detrimenturi
Articulat detrimentul detrimenturile
Genitiv-Dativ detrimentului detrimenturilor
Vocativ detrimentule detrimenturilor
  1. (numai în loc. adv.) prejudiciu, pagubă.

Locuțiuni

  • (loc.prep.) În detrimentul (cuiva sau a ceva) = în dauna, în paguba (cuiva sau a ceva).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.