deslușire
română
Etimologie
Din a desluși.
Pronunție
- AFI: /des.lu'ʃi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului deslușire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | deslușire | deslușiri |
| Articulat | deslușirea | deslușirile |
| Genitiv-Dativ | deslușirii | deslușirilor |
| Vocativ | deslușire | deslușirilor |
- acțiunea de a (se) desluși și rezultatul ei; lămurire, explicație.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.