desfăța

română

Etimologie

Din des- + a (în)făța.

Pronunție

  • AFI: /des.fə'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
desfăța
Infinitiv a desfăța
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 desfăț
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să desfețe
Participiu desfățat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a scoate fețele sau învelitorile de pânză de pe perne sau de pe plăpumi.
  2. (v.tranz.) (reg.) a deschide, a întinde la vedere; a expune.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.