descovoiere
română
Etimologie
Din a (se) descovoia.
Pronunție
- AFI: /des.ko.voˈje.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului descovoiere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | descovoiere | descovoieri |
| Articulat | descovoierea | descovoierile |
| Genitiv-Dativ | descovoierii | descovoierilor |
| Vocativ | descovoiere | descovoierilor |
- acțiunea de a (se) descovoia și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.