descleșta
română
Etimologie
Din des- + a (în)cleșta.
Pronunție
- AFI: /des.kleʃ'ta/
Verb
| Conjugarea verbului (se) descleșta | |
| Infinitiv | a (se) descleșta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) descleștez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) descleșteze |
| Participiu | descleștat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a (se) desface, a (se) degaja dintr-o strânsoare, dintr-o încleștare.
- (v.tranz. și refl.) a (se) desprinde, a (se) smulge cu greu din locul unde se află fixat.
Cuvinte derivate
Expresii
- (tranz.) A-i descleșta cuiva fălcile = a face pe cineva să vorbească
- (refl.) A i se descleșta cuiva fălcile = a începe, în sfârșit, să vorbească
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.