depănătură

română

Etimologie

Din a depăna + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /de.pə.nə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
depănătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ depănătură depănături
Articulat depănătura depănăturile
Genitiv-Dativ depănăturii depănăturilor
Vocativ depănătură depănăturilor
  1. ceea ce este depănat.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.