deny

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie denien, care provine din franceza veche denier < latină dēnegāre.

Pronunție

  • AFI: /dɪˈnaɪ/


Verb


Conjugarea verbului
to deny
Infinitiv to deny
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 denies
Trecut simplu denied
Participiu trecut denied
Participiu prezent denying
  1. a nega, a tăgadui
  2. a-și refuza (ceva)
  3. a respinge
  4. a renunța

Sinonime

  • 1: dispute, controvert, oppose, gainsay

Antonime

  • 1: confirm
  • 2: allow
  • 3: acknowledge

Cuvinte derivate

  • deniability
  • denial
  • denyingly
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.