dejecta

română

Etimologie

Din dejecție.

Pronunție

  • AFI: /de.ʒek'ta/


Verb


Conjugarea verbului
dejecta
Infinitiv a dejecta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 dejectez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să dejecteze
Participiu dejectat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (rar) a evacua dejecții.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.