declic
română
Etimologie
Din franceză déclic.
Pronunție
- AFI: /de'klik/
Substantiv
| Declinarea substantivului declic | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | declic | declicuri |
| Articulat | declicul | declicurile |
| Genitiv-Dativ | declicului | declicurilor |
| Vocativ | declicule | declicurilor |
- dispozitiv format dintr-o pârghie cu un cârlig la capăt, care permite eliberarea unei piese imobilizate în raport cu o alta.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.