deșertare

română

Etimologie

Din a deșerta.

Pronunție

  • AFI: /de.ʃerˈta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
deșertare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ deșertare deșertări
Articulat deșertarea deșertările
Genitiv-Dativ deșertării deșertărilor
Vocativ deșertare deșertărilor
  1. (pop.) acțiunea de a (se) deșerta; golire, deșertat.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.