danteluță

română

Etimologie

Din dantelă + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /dan.te'lu.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
danteluță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ danteluță danteluțe
Articulat danteluța danteluțele
Genitiv-Dativ danteluței danteluțelor
Vocativ danteluță danteluțelor
  1. diminutiv al lui dantelă.


Traduceri

Anagrame

  • danțatule

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.