dărâmător

română

Etimologie

Din a dărâma + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /də.rɨ.mə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
dărâmător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dărâmător dărâmători
Articulat dărâmătorul dărâmătorii
Genitiv-Dativ dărâmătorului dărâmătorilor
Vocativ dărâmătorule dărâmătorilor
  1. (rar) persoană care dărâmă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.