dăltuitor

română

Etimologie

Din a dăltui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /dəl.tu.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
dăltuitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dăltuitor dăltuitori
Articulat dăltuitorul dăltuitorii
Genitiv-Dativ dăltuitorului dăltuitorilor
Vocativ dăltuitorule dăltuitorilor
  1. (rar) persoană care dăltuiește.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.