dâmbuleț

română

Etimologie

Din dâmb + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /dɨm.bu'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
dâmbuleț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dâmbuleț dâmbulețe
Articulat dâmbulețul dâmbulețele
Genitiv-Dativ dâmbulețului dâmbulețelor
Vocativ dâmbulețule dâmbulețelor
  1. diminutiv al lui dâmb; dâmbușor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.