curelușă
română
Etimologie
Din curea + sufixul -ușă.
Pronunție
- AFI: /ku.re'lu.ʃə/
Substantiv
| Declinarea substantivului curelușă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | curelușă | curelușe |
| Articulat | curelușa | curelușele |
| Genitiv-Dativ | curelușei | curelușelor |
| Vocativ | curelușă | curelușelor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.