cunoștințe
română
Etimologie
Din cunoștință.
Pronunție
- AFI: /ku.noʃˈtin.ʦe/
Substantiv
- forma de plural nearticulat pentru cunoștință.
Etimologie
Din latină cognoscens, -tem. Confer italiană conoscente.
Substantiv
| Declinarea substantivului cunoștințe | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cunoștințe | ' |
| Articulat | ' | ' |
| Genitiv-Dativ | ' | ' |
| Vocativ | ' | ' |
- (înv.) cunoștință.
Sinonime
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.