culic
română
Etimologie
Etimologie necunoscută. Poate din rusă кулик (kulik) < proto-slavă *kulikъ. Confer poloneză kulik.
Pronunție
- AFI: /kuˈlik/
Substantiv
| Declinarea substantivului culic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | culic | culici |
| Articulat | culicul | culicii |
| Genitiv-Dativ | culicului | culicilor |
| Vocativ | culicule | culicilor |
- (la pl.) gen de păsări de mlaștină cu ciocul lung și îndoit în jos, cu penajul brun închis sau brun-ruginiu (Numenius); (și la sg.) pasăre din acest gen.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.