culegător

română

Etimologie

Din a culege + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ku.le.gə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
culegător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ culegător culegători
Articulat culegătorul culegătorii
Genitiv-Dativ culegătorului culegătorilor
Vocativ culegătorule culegătorilor
  1. persoană care adună recolta.
  2. (cu determinări) colecționar.
    Culegător de folclor.
  3. zețar.
  4. mașină de cules.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.