cuiba

română

Etimologie

Din cuib.

Pronunție

  • AFI: /kuj'ba/


Verb


Conjugarea verbului
cuiba
Infinitiv a cuiba
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 cuibez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să cuibeze
Participiu cuibat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a-și avea, a-și așeza cuibul.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.