crezământ
română
Etimologie
Din a crede + sufixul -ământ.
Pronunție
- AFI: /kre.zə'mɨnt/
Substantiv
| Declinarea substantivului crezământ | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | crezământ | crezăminte |
| Articulat | crezământul | crezămintele |
| Genitiv-Dativ | crezământului | crezămintelor |
| Vocativ | crezământule | crezămintelor |
- (înv.) crezare, încredere.
- înțelegere, față de cineva sau de ceva; considerație, milă.
Locuțiuni
- (loc.adv.) cu crezământ = cu adevărat, într-adevăr.
Expresii
- A da(sau a pune) crezământ = a da crezare
- A afla(sau a avea) crezământ = a se bucura de încredere, a fi crezut
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.