crâșcare
română
Etimologie
Din a crâșca.
Pronunție
- AFI: /krɨʃ'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului crâșcare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | crâșcare | crâșcări |
| Articulat | crâșcarea | crâșcările |
| Genitiv-Dativ | crâșcării | crâșcărilor |
| Vocativ | crâșcare | crâșcărilor |
- acțiunea de a crâșca și rezultatul ei.
- (fig.) nemulțumire, durere; nenorocire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.