covalență

română

Etimologie

Din germană Kovalenz, franceză covalence.

Pronunție

  • AFI: /ko.va'len.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
covalență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ covalență covalențe
Articulat covalența covalențele
Genitiv-Dativ covalenței covalențelor
Vocativ covalență covalențelor
  1. legătură chimică realizată prin punerea în comun a unuia sau a mai multor electroni de către fiecare dintre atomii participanți.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.