coucou

franceză

(français)

Etimologie

Din latină cuculus < formație onomatopeică.

Pronunție

  • AFI: /ku.ku/


Substantiv

coucou m., coucous pl.

  1. cuc
    J'ai entendu chanter le coucou.
  2. cântecul acestei păsări
  3. ceas cu cuc
  4. (fam.) salutare amicală și familiară
  5. (fam.) un lucru șubred
  6. (bot.) ciuboțica-cucului, limba-cucului
    Une botte de coucous.

Sinonime

  • 6: primevère, primevère officinale, primevère vraie

Cuvinte apropiate

  • cocu
  • cocufier


Interjecție

coucou!

  1. cucu!
  2. (fam.) alo!
    Coucou ! Ça va ?

Cuvinte derivate

  • kikoo

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.