cortegiu

română

Etimologie

Din italiană corteggio, franceză cortège.

Pronunție

  • AFI: /korˈte.ʤju/


Substantiv


Declinarea substantivului
cortegiu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cortegiu cortegii
Articulat cortegiul cortegiile
Genitiv-Dativ cortegiului cortegiilor
Vocativ cortegiule cortegiilor
  1. șir de persoane care însoțesc o ceremonie; convoi.
  2. (fig.) șir, înșirare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.