corectiv
română
Etimologie
Din franceză correctif.
Pronunție
- AFI: /ko.rek'tiv/
Substantiv
| Declinarea substantivului corectiv | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | corectiv | corective |
| Articulat | corectivul | corectivele |
| Genitiv-Dativ | corectivului | corectivelor |
| Vocativ | corectivule | corectivelor |
- ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, rectificare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.