corcitură

română

Etimologie

Din a (se) corci + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /kor.ʧi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
corcitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ corcitură corcituri
Articulat corcitura corciturile
Genitiv-Dativ corciturii corciturilor
Vocativ corcitură corciturilor
  1. animal sau plantă născută prin corcire; bastard.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.