copârșeu

română

Etimologie

Din maghiară koporsó < dintr-o limbă turcică.

Pronunție

  • AFI: /ko.pɨrˈʃew/


Substantiv


Declinarea substantivului
copârșeu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ copârșeu copârșeie
Articulat copârșeul copârșeiele
Genitiv-Dativ copârșeului copârșeielor
Vocativ copârșeule copârșeielor
  1. (reg.) sicriu.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.